Morți bociți la telefon
Плачь по телефону. Песня отражает нашу жестокую действительность. Многие уехали из Молдовы на заработки за рубежом и часть из них не имеют возможность приехать а другие не хотят вернуться домой и проводить в последний путь близких. Ограничиваются что оплакивают умерших...через телефонную трубку... Об этом моя песня. ****¬****¬**** Cintecul oglindeste realitatea noastra cruda. Au plecat multa lume in strainatate si au lasat Moldova de izbeliste, simtul patriotismului, dragostei de Tara, la majoritatea s-a sters, s-a anihilat. Se complac in bunastarea occidentului, la Washigton, Paris, Montreal, Madrid, Moscova, Padova, Milan, Londra, Dublin si inca dracul stie pe unde... Pustiesc satele, oraselele, mii de case parasite...Moldovenii nostril vor sa traiasca vesnic, doar foarte bine!!! Acum le este in cot ca Tara e in greutate si ar trebui sa fie aici, sa o ridicam din mizerie... Cine se straduie, gaseste ocupatie, cistig si acasa... In realitate compatriotii nostril raminind acolo nu sunt altceva decit... material fiziologic pentru straini. Se rup de neam, de traditii, copiii lor deja uita limba nu au sentimental dragostei de Tara. Unii sunt atit de incintati si preocupati ca ... nu ai timp nici sa vina la inmormintarea rudelor, parintilor. Cind sicriul sta pe laita ei cer de la rude sa puna telefonul la urechea raposatului si Ii bocesc la telefon... Cumplita realitate! Cine doreste sa polemizeze poate sa-mi scrie hozmik@yahoo.com Versurile cintecului
Ce triste vremi sunt in Cetate Cind nea Petrica, nea Ion, Au decedat. Din departare, Noi... ii bocim la telefon.
Ne-am vinturat in lumea toata... Prin Montreal, prin Wasington, Iar cind se duc apropiatii Noi ii bocim... la telefon!
Iar unii dintre noi -- e culmea! Aici, acasa-n capitala! Ei nu petrec ca toata lumea Nici pe-a lor tata, pe-a lor mama --
C-o floare-n loc de crucea sfanta... Nici scuze na-u, nici dau de stire! Ei ii petrec cu glas de tanga... Prin telefon... spre cimitire!
Voi, fratilor, vinati sperante Imbogati-ti-va din mers. Iar mortii nu pot sta pe laita... Ei pleaca tristi spre univers!
Parintii n-au sa ne asculte... Cind sunt trecuti pe sub amvon Nu-i vreme ca sa ne astepte, Chiar de-i bocim la...telefon.
Am parasit Moldova noastra Vrem s-adunam un milion!.. Si din Milan, Paris, Atena... Noi plingem neamu-n... telefon
Copiilor, din departare! Eu, ca si Petrea, si Ion, De-oi parasi aceasta lume Nu ma bociti...la telefon!